Interesul pentru această zonă s-a manifestat de pe vremea dacilor, aici găsindu-se numeroase vestigii arheologice.

Cel mai important pare a fi un altar păgân, aflat la altitudinea de 1200m pe versantul nordic al masivului Muntele Mic. Denumită de localnici „Piatra Scorilei”, zona pare a fi fost locul de vânătoare preferat de daci.

Mitul:
Cel mai “tentant” mit este cel al comorii lui Scorilo (atestat de izvoare istorice drept părinte al lui Decebal datorită inscripţiei găsite la Sarmizegetusa – “Decebal, fiul lui Scorilo”). Legenda spune că spre sfârşitul vieţii sale, când se temea că ar putea fi învins de romani şi pentru ca tezaurul dacic să nu cadă în mâinile duşmanilor, Scorilo şi-a îngropat comoara. Locul prezumtiv este pe undeva prin apropierea staţiunii Poiana Mărului, ceea ce a adus aici, de-a lungul timpului, nenumăraţi căutători de comori.

În timp, Poiana Mărului a devenit o zonă de exploatare forestieră, dar şi o zonă de recreere, aşa cum o demonstrează fostele trenuri forestiere, la care se ataşau vagoane pentru călători. Linia forestieră Zăvoi – Poiana Mărului a fost construită în 1907, iar din 1937 a circulat un automotor cu remorcă ( asemănător unui tramvai).